România în online

Zilele trecute, Premierul Cioloş răspundea unui comentariu pe Facebook: “Nicio grijă, nu merg nicăieri. Mai am treabă aici”. Comentariul poate părea inocent. În inocenţa lui ar merita câteva explicaţii din partea Premierului, explicaţii transmise la nivel de comunicare instituţională.

Nu putem nega stilul „apropiat de oameni” cultivat la nivelul actualului Cabinet. Nimic greşit în abordare… doar că, de multe ori, lipseşte componenta de bază – comunicarea instituţională, cea care pune pe agenda publică un subiect. Dacă Premierul evită acest tip de comunicare, în spaţiul instituţional, reprezentanţii mass-media ar trebui să aibă câteva întrebări… trecând peste adulaţia publică privind „normalitatea” adusă de Cioloş&co.

Dileme existenţiale:

• Dacă actualul Premier tehnocrat „nu merge nicăieri”, deşi în decembrie sunt alegeri, cum plănuieşte să rămână la Palatul Victoria?
• Este clasa politică românească în criză de identitate şi nu mai are răspunsuri la problemele sociale?
• Este „tehnocraţia” o formă de guvernare prin neasumare?
• Cine şi în ce fel decontează un eventual eşec? (tehnocraţii nu îşi asumă o afiliere politică)
• De ce reprezentanţii mass-media nu îşi iau rolul în serios – punerea întrebărilor?
  • Prezentarea realizărilor actualului Guvern (vom reveni cu un comentariu pe acest subiect)
    • Greu de crezut că investiţiile recent anunţate şi creşterea economică înregistrată nu au chiar nimic de-a face cu ceva măsuri iniţiate de Guvernul precedent.

Din păcate, România refuză să înveţe lecţia democraţiei şi insistă în a-şi crea idoli plasaţi conjunctural în anumite funcţii. “Like”, “Share” şi “Attend” nu înseamnă că participi la schimbare în viaţa comunităţii… nu atunci când vorbim despre politică… drept dovadă, ultimele alegeri locale din Bucureşti – aleasă Gabriela Firea, extrem de contestată astăzi în mediul online. De ce nu au ieşit contestatarii la vot, atunci când era momentul deciziei privind următorii patru ani din viaţa Bucureştiului?